id int64 1 12k | title large_stringlengths 0 246 | text large_stringlengths 1 18.5k | domain large_stringclasses 3
values | language large_stringclasses 2
values | rating int64 1 5 |
|---|---|---|---|---|---|
1 | Am început cartea asta fiindcă am văzut un review interesant la ea acum mai multă vreme și eram curioasă ce e de capul ei. Ce pot să spun e că nu m-a impresionat, dar nici nu m-a dezamăgit (asta mai mult pentru că nu aveam deloc așteptări de la ea). Ce m-a deranjat însă, a fost frecvența greșelilor gramaticale, cam mare pentru o carte publicată prin editură, stilul de scris folosit la începutul cărții, care semăna mai degrabă cu stilul de scris folosit pe bloguri sau pe Wattpad, volumul mare de clișee și repetitivitatea excesivă a ideilor, evenimentelor și a cuvântului„străbunica”. | Books | RO | 2 | |
2 | prea a exagerat uneori. | Books | RO | 2 | |
3 | Deşi am fost captivată de magia Bucureştiului fanariot, mi s-a părut o carte greu de citit, plină de prea multe reţete inutile care umpleau paginile, fără a explica nimic şi care mă făceau să vreau să sar până la următoarele pasaje care m-ar fi întors la poveste.Povestea în sine e bine conturată, iar finalul e unul complet neaşteptat. Cartea are un iz de bildungsroman şi e interesant modul în care eroina priveşte asupra adolescenţei prin ochi de adult. Parcă toate personajele, toate locurile prin care a trecut, au conspirat să o transforme în femeia care apare la finalul cărţii. | Books | RO | 2 | |
4 | Poveste ieftina, personaje superficiale (ca personalitate) si conturate superficial. Am citit trei volume, dar sincer inca ma intreb de ce. Poate ca am sperat sa gasesc ceva care sa ma inspire. Speranta moare ultima... | Books | RO | 2 | |
5 | O carte care se comportă ca o aplicaţie. Una menită să dizolve, în urma unui proces de vindecare, eurile într-un sentiment de recunoştinţă profundă faţă de vocea versatilă, multiplicabilă şi multifaţetată care dictează (căreia îi dictăm?). Un proiect solar, radiind o energie nouă. | Books | RO | 5 | |
6 | Eu una n-am mai pomenit o anomalie aiuristică de carte cu pretenții de mare Literatură ca asta. Și nu întâmplător fac observația asta, ci pentru că autorul inserează de multe ori comentarii legate de literatura de consum și Literatura. De fapt, cartea chiar debutează cu niște precepte/sfaturi (ca să nu spun aroganțe) prin care cititorul e invitat să pășească gentil spre infinitul tărâm al cunoașterii/imaginației. 😎La finele lecturii, tot nu mi-e clar cui se adresează cartea, desi probabil nu contează prea mult.Nu mi-e clar nici de ce au fost necesare toate intervențiile naratoriale in text, care nu sunt altceva decat niste transcrieri ale gândurilor afiliate procesului de scriere&publicare și care, în fond, nu interesează pe nimeni. Deși, sigur, aș putea accepta structura dorit rizomatica și demersul asta cumva poststructuralist de construcție a textului, dacă nu ar fi fost impregnat de tot soiul de alunecări in derizoriu.Una peste alta, o carte despre tot, despre nimic, despre nebunie, despre o viața minoră, dar, in primul, rând despre o sperată/imaginată erudiție. | Books | RO | 2 | |
7 | Ca sa fiu foarte sinceră, am citit cartea, ca marea majoritate a cititorilor, dintr-o curiozitate frivola. A fost lectura mea de la toaleta, jur. Cartea e mediocra, nu satisface nici măcar niște curiozități banale: de ce depresia, de unde insomniile? Nobil însă scopul, fără doar și poate. Și lăudabilă pasiunea pentru profesie. | Books | RO | 2 | |
8 | Aceasta este o carte pe care îmi doream de mult timp să o citesc, vreo cinci ani chiar, la modul în care abia așteptam să descopăr povestea protagonistei, o adolescentă de treisprezece ani pe nume "Vicky, nu Victoria", va tăia orice legătură cu voi dacă îi spuneți pe numele real. Și dacă aș vrea să vă introduc în atmosfera cărții, vă va tăia chiar și pe voi. Dar este un roman care mi-a dezamăgit așteptările.Vicky este tipul adolescentei rebele, mediul în care a trăit și experiențele prin care a trecut i-au influențat personalitatea, evoluând astfel într-o persoană care vrea să pară matură și trecută prin viață, dar care este doar un copil ce mi s-a părut penibil în multe ipostaze.Acțiunile fetei sunt, în general, exagerate și nu au niciun rost decât acela de divertisment, unul "cringe" — dacă trebuie să folosesc un vocabular uzual adolescentin. Vicky se distrează făcând sex și rănindu-i pe cei pe care-i întâlnește, personaje cu multe defecte și ele. Anturajul lui Vicky seamănă cu ea, adolescenți cu probleme pentru care viața este doar o joacă nefericită, o aventură. Ideea cărții nu e rea, dar modul în care decurge acțiunea și cel în care ne sunt înfățișate gândurile personajului nu mi-au plăcut. La prima vedere, personajul ar putea părea că are vreo afecțiune gravă de personalitate antisocială, dar mie mi s-a părut a fi doar o fată care vrea să fie "badass", asemenea tipului de persoană la care se referă citatul:"Live fast, die young, bad girls do it well..."Probabil dacă aceasta ar fi fost prima carte pe care aș fi citit-o de la Cristina Nemerovschi, atunci nu aș mai fi continuat să apreciez autoarea, dar comparativ cu "Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată" (un roman pe care vi-l recomand), cea din poză este la un cu totul alt nivel... Unul foarte scăzut. | Books | RO | 1 | |
9 | Chiar dacă unele povestiri au fost cam prea urbane-trendy-și-cool (with a hint of Bukowski) pentru mine, Marius Chivu scrie bine. Chiar foarte bine! | Books | RO | 4 | |
10 | Volumul 2 a fost mai bun ca 1. Am gasit green flags-uri, ceea ce ma bucura si finalul ma incanta destul de tare. 4/5 | Books | RO | 4 | |
11 | Uimitoare au fost luciditatea, stilul tranșant, obiectiv și spiritul critic cu care autoarea a fost capabilă să analizeze tipologia umană (atât pe a ei, cât și pe a apropiaților), până la nivelul unor detalii dureros de reale și ascuțite.Făcând parte (atât ea, cât și frații Arșavir și Haig Acterian) din clasa intelectuală interbelică, are numeroase cunoștințe în rândul filozofilor, artiștilor, actorilor, printre care se numără Nae Ionescu ("Profesorul", cum frumos i-a atribuit numele, având un puternic impact asupra intelectului și viziunii ei asupra lumii, lume pe care nu de puține ori o disprețuia), Mircea și Nina Eliade, Emil Cioran, Constantin și Wendy Noica, Cella Delavrancea, Clody Bertola, Emil Botta, Mihail Sebastian, Alice Botez.Jurnalul, însă, nu devine valoros prin prisma unor eventuale evenimente mondene descrise în spirit de "cancan" (cine va căuta așa ceva poate renunța la lectură), ci prin abilitatea uimitoare a lui Jeni de a diseca precum un chirurg momente, caractere, comportamente, de a judeca nepărtinitor stările personale, de a ilustra cu o luciditate înfricoșătoare teama de propria moarte, de neant, de ce se va întâmpla înainte, după, în timpul acestei clipe definitorii, comune pentru fiecare individ și de multe ori neluată în seamă.Citește cu o sete de cunoaștere rar întâlnită, se zbate, suferă, aprofundează, analizează, reprezintă tot ce nu este superficial - ea este Jeni, și pentru acest lucru merită o admirație profundă. | Books | RO | 4 | |
12 | “ V-am spus eu, Maria Tănase este unică!”O carte care încearcă să răspundă marilor întrebări despre implicarea artistei în lumea serviciilor secrete.“Cea mai mare iubire a Mariei Tănase a fost jurnalistul Maurice Nègre.”O carte foarte bine documentată, dar cu puține referințe despre omul Maria Tănase.“Domnule, e Maria Tănase, știe tot Bucureștiul!”Foarte multe informații despre oamenii cu care artista a intrat în contact, despre trecutul fiecărui iubit, care, pentru mine, au devenit plictisitoare și au îngreunat lectura.“Mă privea, parcă din vitrina unei librării, toată literatura română de după război.”Pentru cei care doresc să afle secrete politice, să descopere anchetele Securității cartea este perfectă.Nu a fost pentru mine pentru că mi-aș fi dorit mai multe informații despre omul și artista Maria Tănase, despre atmosfera din Bucureștiul de atunci. | Books | RO | 1 | |
13 | Intra in top 3, alaturi de 1984 si Minunata lume noua. Perspectiva religioasa e binevenita. | Books | RO | 5 | |
14 | Poate încă nu am citit suficientă poezie contemporană dar, sincer, n-am simțit nimic și nu m-a impresionat nimic. | Books | RO | 1 | |
15 | “Fata cu vise alb negru” ar putea părea o lectura ușoară, nesolicitanta, dar am fost placut surprinsă de complexa poveste din spatele coperții. Nu l-as numi un roman polițist, deoarece autoarea s-a concentrat pe redarea sentimentelor, a propriilor păreri despre anumite aspecte din viață, dezvăluind astfel intenția sa de a suprinde sufletul exact așa cum este el, elemente integrate cu mult talent prin firele narațiunii. “Fata cu vise alb negru” este cartea regăsirii, povestea căutării, și in ciuda impresiei de suprafață, ca tânăra detectivă căuta o pianistă dispărută in urma cu mult timp, căutarea se dovedește a fi drumul spre propria cunoaștere, spre adevăratul sine. Ceea ce mi-a plăcut a fost referirea constantă la trecut, deoarece trecutul constituie motivul principal al romanului, dar și grija cu care autoarea a indus ideea de viitor, de prospețime, de evoluție, fapt redat prin finalul neașteptat al romanului.Intr-adevăr, între autorii contemporani rar găsești promovarea unor valori, construirea firului epic pe un subiect consistent, care permite îndreptarea acțiunii spre diferite întâmplări, neașteptate, dar care in final se întorc toate spre punctul de pornire, argumentând și susținând subiectul romanului. “Fata cu vise alb negru”, un roman cu început, cuprins și încheiere, un roman pentru trecut, prezent și viitor. | Books | RO | 5 | |
16 | Am tot auzit de Irina Binder si am gasit cartea aceasta la oferta. Am cumparat-o si am inceput sa o citesc... Am impresia ca toata cartea este compusa dintr-o insiruire de idei, trairi comune, ca un fel de blog. Mai mult de jumatate nu am putut citi. Plicitisitor, comun. | Books | RO | 2 | |
17 | „Diavolul este corect. Joaca întotdeauna după reguli. E adevărat că își face regulile singur”. | Books | RO | 4 | |
18 | Cartea asta mi-a domolit dorul de un roman care sa ma tina prinsa de la un capăt la altul.În ultimii doi ani am citit cu precădere doar cărți recomandate de alții în ale căror păreri am încredere sau cărți alese de mine, dar dupa un research temeinic."Ma găsești când vrei" am ales-o din Carturesti, când am intrat întâmplător, doar sa vad ce mai e nou.Am început-o pe seara și nu am putut sa o las din mana pana nu am parcurs jumătate. Dimineața m-am trezit ca să citesc. Am terminat-o spre după-amiaza si nu, n-aș fi vrut sa fie mai lunga.A fost fix ce trebuie, din multe multe motive. Mi-a plăcut mult mai mult decât "Sonia ridica mana" pe care am citit-o anul trecut. Mi-a amintit puțin cât de bine e sa te scufunzi intr-o carte de ficțiune după multe cărți de business citite în ultimele luni. | Books | RO | 4 | |
19 | „Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani și trei premieri” de Radu Paraschivescu evidentiază urâțenia și mediocritatea unor situații născute din realitatea societății românești din prezent, dar și trecut, este „ cartea-parastas a României după doi ani de guvernare PSD ", este o palmă dată unei alianțe politice care a îngenuncheat o țară întreagă, este „ o carte care se cere așezată sub semnul lui ""Așa, nu" și care explică de ce e bine să fim pregătiți pentru noi decepții. " Recenzia mea aici:https://www.delicateseliterare.ro/ori... | Books | RO | 4 | |
20 | Un titlu care te face curios, m-a atras de cand l-am vazut. Am descoperit in carte exact aceste cuvinte descriind un gest de prietenie, prietenia cu Atti, care l-a marcat profund pe eroul principal, dar care pana la urma nu i-a fost benefica.Foarte bine scrie Andrei Dosa si ii admir sinceritatea cu care descrie stari sufletesti prin care a trecut, multe dintre ele greu de marturisit.Am regasit in carte parfumul anilor de dupa revolutie, am rezonat cu vieti de adolescenti in deriva, am admirat portrete de parinti (cel al mamei este minunat creionat).Cartea mai vorbeste despre conceptiile secuilor despre romani, despre criza din 2008 ( eu nu am perceput atunci situatia asa, am fost mai norocoasa, nu stiam ce drame au trait unii oameni).O carte foarte buna, o recomand. | Books | RO | 4 | |
21 | Mi s-a părut o carte scrisă în grabă, cu niște detalii aruncate acolo, care s-au așezat de la sine. Parcă nimeni nu s-ar fi străduit să le dea o formă cuvintelor. O poveste forțată să poată fi reală și să poată avea cât de cât o logică.M-am păcălit că va fi un thriller, când am auzit că este vorba despre o fată dispărută în urmă cu 24 de ani. Așa și începe acțiunea, te lasă să crezi că e startul unei anchete. Dar a luat rapid o turnură nedorită, cel puțin în ceea ce mă privește. | Books | RO | 2 | |
22 | N-am putut s-o las din mana! | Books | RO | 5 | |
23 | Nu. În niciun caz. O colecție de bârfe, colportate exact pe tonul lor, pe marginea unor documente de epocă, interpretate așa cum ar face-o Măruță, de pe o canapea de bar, la o emisiune de după-amiază. Păcat de prețiosul material de arhivă la care autoarea a avut acces și de condițiile grafice deosebite ale volumului. Autoarea e nehotărâtă între a fantaza (lamentabil) sau a păstra adevărul documentelor epocii. Tonul se dorește lejer (a se citi "cool", mai degrabă aceasta îi este intenția, afișată cu tot dinadinsul), dar sfârșește prin a fi nu doar artificial, ci și ridicol, asemănător explicațiilor unei educatoare de grădiniță, în timp ce citește basme, pe voci și cu indicații scenice de suspans, copiilor din grupa mică. De preferat stilul sec, de cercetător, al Constanței Vintilă-Ghițulescu. Din păcate, simpla înșiruire a termenilor unui vocabular arhaic nu este suficientă pentru a crea atmosferă (dimpotrivă, mult mai multă și mai credibilă atmosferă de epocă răzbate din tomurile istorice ale lui Tudor Dinu). | Books | RO | 1 | |
24 | Mi se pare o incercare buna de a prezenta in paralel doua personaje ce iti cresc in fata ochilor desi in timpuri diferite. Cumva povestea lui Stratan nu este suficient dezvoltată, parcă se termină brusc pentru ca se terminau paginile cartii. Mi-a placut prezentarea pustiului si imginatia jocurilor. | Books | RO | 2 | |
25 | sincer, chiar nu se poate mai mult de atat? nu sunt atat de naiva incat sa imi fac iluzii ca exista istorie scrisa din unghi non-ideologic, imi lipseste insa enorm sa aud si o alta perspectiva. ceva altceva decat anti-comunismul asta fumat à la Boia si Sora tip "am suferit in comunism si acum sunt liber pentru ca platesc cu mastercard."imi doresc o istorie netrunchiata dar care nu pica in acelasi determinism istoric pe care il critica chiar ei la marxism. ceva altceva decat acest comunism a priori condamnat la tragedie, o perspectiva care poate privi istoria in ochi fara sa circumscrie orice posibilitate viitoare a unei organizari de stanga. unde esecul comunismului nu se traduce neaparat in osanale democratiei si economiei de tip occidental. s-a mai scris asa ceva in perspectiva transnationala sau despre alte studii de caz gen yugoslavia, deci e posibil. daca are cineva vreo sugestie, sunt numai urechi.tl;dr - fix asa cum mi-a zis cineva recent, boia e "bunicel în surse, dar depășit în interpretare" | Books | RO | 1 | |
26 | bine ca s a terminat repede ca nu mai puteam simteam depresia si reading slump ul cum vine | Books | RO | 1 | |
27 | Am râs. Apoi mi-am amintit că nu este ficțiune și mi-a venit să plâng un pic. | Books | RO | 4 | |
28 | Am ezitat la numarul de stele. As fi dat doar 4, pentru ca m-au iritat mult partile suprarealiste petrecute in alazar.Dar am tranșat in favoarea a 5, pentru ca portiunile realiste ale cartii mi s-au parut delicioase. Si pentru ca am avut si eu Andreiul meu, care m-a obsedat maladiv 20+ de ani.Desi cartea e din 2004, eu am citit-o dupa aproape 20 de ani, ceea ce mi-a prilejuit reintoarcerea într-un trecut (prezent, la vremea scrierii cartii) descris cu un sarcasm si o luciditate fermecatoare.Am regasit si niste momente care parca erau redate din camera, din viata, din jurnalul meu, am navigat intre zambet nostalgic si disconfort psihic, recunoscand cateva din marotele acelor vremuri (saracia endemica si jungla urbana a anilor 90-2000) precum si cateva clisee valabile atemporal (lolitele, aburelile intelectualilor si falsilor intelectuali, farmecul si atractia corespondentei cu necunoscuti, "specia" ITistului ca fauna distincta, etc).Cum ziceam, portiunile suprarealiste m-au iritat (de ce toti autorii romani contemporani simt nevoia sa mearga in directia asta, nu stiu? Sa lasam literatura sud-americana pe continentul ei), la fel cum firele alambicate ale povestilor de familie/familii din planul secundar mi s-au parut prea multe si, sincer, trase de par in urzeala lor.Totusi, 5 stele, pentru placerea de a urmari dialogul intern si relatarile de un cinism adorabil ale Laurei, atunci cand nu umbla creanga prin alazar.PS: as mai citi din romanele autoarei, de dragul tonului ei sarcastic si pentru precizia de bisturiu a observatiei caracterelor, dar sunt descurajata de faptul ca toate par sa ajunga la numarul de pagini dezirabil cu ajutorul unor expeditii indigeste (pentru mine) prin suprarealism. Ma mai gandesc | Books | RO | 5 | |
29 | Sincer... Am dat 2⭐ cu indulgență, pentru că au fost maxim două poezii care nu mi-au displăcut, și nici măcar acelea nu le pot numi bune, ci doar ok.Cuvântul "cringe" cred că descrie cel mai bine majoritatea poemelor, pentru că vor să abordeze teme sociale contemporane (teme chiar interesante, de altfel) dar într-un mod care vrea foarte tare să ajungă la tine și tocmai de aceea mi s-au părut superficiale și artificiale. Abordează fenomene relatable - corpul, sentimentele, iubirea - și asta e singura legătură pe care am putut să o am cu textul, dar m-au dezgustat profund, pentru că erau dramatizate la maxim, zici că erau scrise de o fătucă de 13 ani în "depresie" (în ghilimele pentru că mă refer la despărțiri de gagici, în niciun caz la traume care chiar pot duce la depresie) care vrea să pară trecută prin viață și să fie the deep sad girl pe instagram. Pe scurt, cringe af.Ca să nu ziceți că-s rea, o să dau niste exemple:"Există viață după machiaj.Acolo vom fiJudecaţi după cearcăne.""La semaforNe uităm în toate direcțiileȘi ne prefacem că avem de ales"...Got it?Deci, mi-e foarte greu să spun ce mi-a plăcut la carte, exceptând ilustrațiile care chiar erau frumoase. Și versurile astea au fost bunicele, dar cam atât:"În minte lucrurile n-au formă.Să spun că-mi amintesc cum arățiÎnseamnă să-nchid ochii și s-așteptCa undeva să-nceapă să crape ceva."În concluzie: mda... nu mersi | Books | RO | 2 | |
30 | În sfârșit am terminat-o și pe asta. Spun chestia asta mai mult datorită ultimelor capitole, cele care au facut cartea sa-mi pară cam anostă. E adevărat că am început cartea cu o notă de scepticism, și o cam judecasem din start datorită unor păreri ale prietenilor care o citiseră. La început nu observasem nimic care să-mi infirme părerea prietenilor mei despre carte. O simplă descindere de idei mai mult sau mai puțin concrete și formate, care nu prea au legătură cu motivul ”scrierii” acestui roman, adică confesiunea unui condamnat, sau mai bine spus a unui acuzat așteptându-și condamnarea.Cartea e scrisă, sau se cere citită, la un nivel tragic, dar care se pierde undeva printre pagini. Singurele momente în care întradevar mi-a plăcut cartea a fost când povestea despre fiica sa, acea fetiță care ar fi trebuit sa-i ilumineze viața, Silvia. Găsesc că singurul motiv pentru care această carte ar trebui citită, exceptând motivația culturală, pe care eu nu o găsesc aici, sunt anume pasajele în care el vorbește despre fetița sa. Și să nu uit, partea în care o întâlnește pe Suzy are de asemenea un rol interesant aici.În rest, mergând după toate firele și ideile pe care această carte ar trebui să le inspire, consider că numai începutul posedă un anumit grad de afecțiune, celelalte fiind parcă scrise de altă persoană, sau mai bine spus de același individ, dar dupa un timp îndelungat, care l-a făcut să-și schimbe părerile, sau cel puțin modul de viață. Ori, acest Petrini scrie toate aceste lucruri într-un interval de mai puțin de jumătate de an. Nu e în nici într-un fel motivată această schimbare. Cel puțin, eu nu o motivez.În general cartea nu este anostă, dar cred că acea notă de scepticism cu care am început-o și-a spus cuvântul. La un anumit punct chiar mă gândeam să-mi contrazic prietenii, fiind de părerea că cartea nu merită o critică atât de dură. Se pare că am ajuns totuși aproape la aceeași părere cu a lor. Partea decisivă fiind totuși sfârșitul. Poate Preda ar fi trebuit să își termine cartea mai devreme? Poate undeva când Silvia creștea, sau la despărțirea lui Victor de Matilda. Sau o termina altfel. În orice caz, sfârșitul e anost, dă o anumită notă de inutilitate lecturii. Cel mai enervant a fost totuși cum a uitat de fiica sa complet în perioada de dragoste cu Suzy. Nu mă așteptam la asta, și nici nu mi-a făcut o impresie prea reală. Poate în acea perioadă își putea permite, dar în închisoare, așteptând condamnarea, acest lucru ar fi apăsat asupra lui. Ori, acest lucru nu s-a întâmplat, ba mai mult, pe Silvia o ignoră, comparativ cu descrierea pe care i-o face în anii de după prima condamnare. Îi dă un rol mai mult de personaj secundar. Poate acest lucru a fost pentru mine punctul cheie în judecata de la sfârșit...Personal nu pot să numesc această carte operă literară. Culturală da, căci, totuși, trebuiește recunoscut meritul ei în dezvăluirea unor mici nuanțe ale vieții din acea perioadă, deși sunt unele romane care o fac mai bine. Nu o să dau exemple, căci nu se raportă una la cealaltă, mai ales căCel mai iubit dintre pământeninu a fost scris cu acest scop. Oricare nu ar fi fost scopul inițial, am impresia că s-a schimbat de-a lungul scrierii. Mai ales ingnorarea Silviei, ba chiar și introducerea soțului ”doamnei” Culala... Ceva nu se potrivește, parcă e prea premeditat totul la sfărșit. Pentru mine acest lucru nu e cel mai reușit, așa că rămân totuși dezamăgit, deși de la bun început nu îmi pusesem prea mari speranțe. | Books | RO | 2 | |
31 | O prietena m-a batut la cap ani de zile sa o citesc pe Doina Rusti. Luna trecuta am cedat rugamintilor si bine am facut.Cartea am cumparat-o mai demult, atunci cand s-a lansat colectia Biblioteca de Proza Contemporana a editurii Litera. Din pacate timpul trece repede si deabia acum am ajuns la ea.Romanul este povestea unor paturi de roscov fantastice care provoaca vise ciudate si schimbari fizice sau psihice celor care dorm in ele. Flori, personajul principal, descopera primul pat in liceu si incet, incet dezvolta o obsesie pentru ele. Strabate tot Bucurestiul in cautarea lor si a experientelor pe care acestea le declanseaza in ea.Naratiunea oscileaza intre trecut si prezent fara a deruta cititorul. In firul epic se impletesc povestile altor personaje care au rol important in roman. Apar si diferite teme mai serioase cum ar fi moartea si viata de dincolo.Mi-a placut stilul scriitoarei si cu siguranta o sa mai citesc din opera Doinei Rusti. | Books | RO | 4 | |
32 | Măștile fricii este un roman psihologic ce are în centru trauma unei familii sau mai bine spus, a unei generații întregi. Trei frați sunt nevoiți să-și croiască propriul drum în viață după moartea tatălui lor violent și alcoolic, însă traumele trecutului se țin scai de ei, afectându-le întreg viitorul. Care sunt urmările unei astfel de peceți? Camelia Cavadia va oferi răspunsul în această carte cutremurătoare și fascinantă deopotrivă.Personajele pe care le întâlnim prima dată sunt Ema, protagonista, Sofia, sora ei mai mare și David, fratele lor. Suntem introduși în universul romanului prin intermediul unei scene din cadrul înmormântării bărbatului care și-a schingiuit pe viață toți membrii familiei și după moartea căruia suferă numai mama celor trei copii ai săi, în mod inexplicabil. De foarte multe ori pe parcursul narațiunii avem parte de tot felul de amintiri îngrozitoare despre copilăria Emei și a fraților săi, despre bătăile și umilirea la care au fost supuși și despre impasivitatea mamei lor la toate acestea. Cu timpul însă ajungem să urmărim firul narativ al vieții fiecăruia dintre ei, acțiunea concentrându-se pe viața Emei alături de Victor, soțul său și cei trei copii ai lor. Reușind în aparență să-și găsească fericirea, după cum sperau în adolescență, fiecare dintre cei trei suferă însă pe ascuns de câte o problemă cauzată de trecutul lor întunecat. Remușcările din partea protagonistei nu întârzie să apară, scufundându-se din ce în ce mai tare în hăul adânc al depresiei, ceea ce o face să devină o persoană rece și o mamă mult prea aspră. Toate acestea sunt întărite de situațiile fraților săi care par a deveni din ce în ce mai rele și astfel sunt martorii unei adânciri colective într-o disperare indusă de rănile ce nu au fost niciodată vindecate.Măștile fricii este un roman extrem de bun pentru a expune ce se întâmplă cu cei care nu reușesc să facă pace cu trecutul lor. Acest lucru i se întâmplă Emei în modul cel mai evident, prin faptul că acceptă o salvare din exterior, pe care o căutase totuși cu disperare, fără să-și dea seama că această situație o va încorseta mai târziu, când instinctele ei vor fi cu adevărat activate și va pierde șansa la ce ar fi putut însemna adevărata fericire. Simptomele psihice sunt prezente încă de la început, când îndoielile legate de alegerile ei nu-i dau pace, iar toate transformările prin care trece pentru a se regăsi pe sine nu par a o ajuta în vreun fel. Probabil tocmai la acest lucru se referă și titlul romanului, prin faptul că tot substratul care le erodează ușor, ușor sufletele personajelor principale este chiar Frica, întâlnită și binecunoscută de când s-au născut.La un moment dat, ajunge să fie prea târziu pentru a te mai putea întoarce și a o lua de la capăt - acesta pare a fi mesajul transmis prin intermediul naratoarei.Frica este chiar aceea de a se transforma în părintele lor, pe care l-au detestat atât de tare cu toții. Sofia este singura care nu cade în niciuna dintre aceste două extreme, însă rămâne nescutită de nesiguranțele pe care un astfel de trai le aduce cu sine. David, fratele mai mare al celor două femei, este prezentat la început ca un bărbat blând, care însă este ajuns la rândul lui de urmele trecutului ce nu i-au dat niciodată pace. Fiecare dintre cei trei frați ajunge să poartă o mască, îndepărtându-se unul de altul din cauza propriilor suferințe ascunse, poate chiar rușinoase, de care simt că nu mai pot scăpa. Toate acestea se întâmplă pentru că nu s-au avut decât unul pe altul, iar apoi, oricât ar fi încercat, nu s-au putut agăța cu adevărat de un lucru stabil care să-i scoată definitiv la liman, la sănătate psihică și normalitate. Deși poate sună dramatic, aceasta este situația multor oameni și familii, care se pierd cu timpul în propriile lor temeri și gânduri negre, pe care nu le împărtășesc celor din jur la timp. Rănile copilăriei rămân deschise toată viața dacă nu sunt tratate și se perpetuează la infinit până când cineva e în sfârșit pregătit să le înfrunte, după cum spune și un citat al lui Stephi Wagner.Aceasta ar fi prezentarea pe scurt a primului roman scris de Camelia Cavadia pe care l-am citit până în prezent. Aveam deja așteptări destul de mari, care însă au fost atinse cu brio de stilul nici prea lent, nici prea grăbit regăsit în cele 230 de pagini. Multe dintre sentimentele Emei mi-au fost familiare, căci am trecut de multe ori pe lângă hăul despre care tot vorbește aceasta. Pot înțelege groaza stârnită de faptul că orice ai face, pare imposibil să mai poți reveni la ființa umană funcțională care erai odată. Pot doar să extrag de aici povața, pe care o gândeam dinainte, că nu e bine să-ți înfrânezi pornirile, dar nici să iei decizii mari într-un mod pripit, alterându-ți astfel sufletul deja predispus la îndurerare. Acestea fiind spuse, consider că povestea Emei a fost expusă într-un mod foarte reușit, finalul purtând cu sine un mare semn de atenționare pentru orice cititor al acestei cărți. Măștile fricii este o poveste tristă, dar scrisă cu mult patos și dăruire, care trebuie citită și ca o lecție de viață, pentru a nu repeta greșelile altora. Ajutorul există atunci când îl ceri. Deschide-te în fața celor dragi.Aștept cu nerăbdare să văd și în ce alte moduri s-a mai manifestat talentul autoarei care m-a ținut captivă în povestea ei în ultimele zile. Nu ezitați să puneți mâna pe această carte cu prima ocazie! | Books | RO | 4 | |
33 | Cea mai proasta carte citiita in viata mea . Dar am citit-o recunosc , pt a ma convinge de ce au zis altii : ca e cea mai proasta carte existenta :) | Books | RO | 1 | |
34 | Problema pe care am avut-o cu această carte este că autorul pare un pic nehotărât despre ce fel de roman dorește să scrie. Ori poate ar fi avut nevoie de un editor mai bun. Partea de “trecut” este foarte mișto. Este foarte verdică, chiar dacă e dură. E șocant să te gândești că se întâmplau astfel de lucruri la câteva sute de metri față de locuri unde oamenii se duceau să facă plajă. E șocant să vezi cât de mult s-au schimbat acum lucrurile (și întâmplător fix în FZN am petrecut anul ăsta zile la mare). E clar că ce se întâmplă în trecut e punctul forte al cărții. Și aș suspecta că e și povestea pe care și-a dorit să o scrie.Ancorarea în prezent însă nu aduce nimic util cărții, din punctul meu de vedere. În primul rând începutul propulsează romanul într-o cheie complet nepotrivită. Glumițele cu “ghinduța”, cu soția care pleacă după ea cu icoana… sunt niște momente “comice” dar foarte nereușite. Și sunt atât de neverosimile încât faultează și realismul poveștilor din trecut. Aproape îmi e greu să consider romanul ‘realist’ pentru că începe cum începe.Apoi nici trecerile prezent-trecut nu sunt ideale. În momentul în care la final de capitol te trezești gândind “aoleu, stai că aici eram de fapt în prezent”, ceva ceva nu e ok. Și până acum n-am avut probleme cu romanele care amestecă spații temporale.Partea “polițistă” este iar un eșec pentru că în final (spoiler alert!) tot nu aflăm cine trimitea mesajele. Sau eu una n-am înțeles. Finalul metaforic și deschis mi-a amintit de Disco Titanic. Nici acolo nu m-a dat pe spate, dar aici chiar mi-a displăcut. E prea vag, practic anulează toată această călatorie. Nu are niciun sens, Ainur nu pare că înțelege nimic. Și oricum, ce-ar fi de înțeles în condițiile în care personajele în cartea asta își primesc pedepsele de la Divinitate. Deci nici nu trebuie să se chinuie cu introspecții, remușcări și alte asemenea.E păcat, romanul are părți foarte bune. Dar mie îmi pare că mai era de lucru. | Books | RO | 2 | |
35 | Oare imi va mai placea vreodata o carte pentru romana?Oare literatura noastra este plina doar de misogini si usuratice?Oare voi trece vreodata pentru amaraciunea de a-mi pierde timp din viata cu asa ceva?Sunt pur si simplu dezgustata. Singurele personaje care mi-au placut au fost cu*va si cel ce o intretinea... si nici nu vorbesc de Otilia si Pascalopol. | Books | RO | 1 | |
36 | m-a impresionat și mi-a fost greu să mă hotărăsc între 4 sau 5 stele. dacă v-au plăcutVara în care mama a avut ochii verzi,De ce fierbe copilul în mămăligăsau chiarPelinul negru, sigur o să vă placă și cartea asta. se citește foarte ușor, nu are cine știe ce profunzime și poate de aia nu pot să o evaluez cu nota maximă, dar o recomad oricui vrea să citească o poveste emoționantă și foarte bine scrisă, despre o căsnicie eșuată, lungită de dragul copiilor, dar și din comoditate sau lipsă de imaginație.Și apoi am vorbit despre Dumnezeu și ea m-a întrebat dacă eu cred și eu am zis că da, dar doar ca să o enervez, pentru că eu nu cred în moși cu barbă albă care au apărut din nimic și, în definitiv, de ce Dumnezeu este bătran, adică să fii Dumnezeu și să alegi să fii bătrân, să ai probleme cu prostata și cu artrita și să ai păr în urechi și monturi, și miros de moș? Cât de prost să fii să alegi să fii bătrân?Dar Diana s-a enervat că am zis că eu cred în Dumnezeu și nu m-a ascultat mai departe, ea a întrebat cine l-a făcut pe Dumnezeu și de ce e Dumnezeu ofticos și pedepsește omenirea pe care el a făcut-o așa idioată, după chipul și asemănarea lui, unde găsește în el, dacă Dumnezeu e bunătate, resursele de torționar?Și atunci mi-am dat seama că Diana îl ura pe Dumnezeu așa cum o ura pe maică-sa, creatoarea ei, și am înțeles, cred, că o să facă orice să distrugă creația strâmbă a maică-sii, să-i demonstreze că e un creator prost, la fel de îngust, inept și meschin ca Dumnnezeul ălora de i-a lăsat să ocupe o peninsulă în numele lui și să nu le lase pe femei să pună piciorul pe ea.Poate că atunci am înțeles că o să se sinucidă. | Books | RO | 4 | |
37 | Am citit cateva recenzii ale cartii si toate foloseau ideea de spirala. Mie mi s-a parut ca fiecare pagina te momeste sa o intorci cat mai repede pe urmatoarea si sa urmezi firul rapid al evenimentelor. Am terminat cartea in doua zile, cu parerea de rau, ca ar fi trebuit sa mai prelungesc experienta.Compunerea (aka cartea), incepe ca orice compunere a unui elev din clasa a parta, cu anotimpul imbelsugat care este darnic si plin de mere si pere si alte cele. Luca, trateaza foarte serios tema pentru vacanta, de a alcatui cea mai frumoasa, compunere "cum mi-am petrecut vacanta de vara", chiar mai frumoasa decat a Mirunei, care mai adauga de la ea extraterestri, rapiri (ceea ce nu este tocmai cinstit), si poate din dorinta de a nu ramane mai prejos mai presara si el pe ici pe colo ceva pirati, conficte, teroristi, etc. Frumusetea cartii provine din limbaj, din perspectiva indetita asupra evenimentelor (geniale interpretarile "off-line" a complezentelor parintilor fata de rude sau a raportarii fata de bunica); cu ochiul adult sesizezi gravitatea rupturii familiale, dar esti ademenit sa nu te opresti indelug asupra ei. Concluzia: copiii inteleg si simt mai mult decat cred adultii :) | Books | RO | 4 | |
38 | 2 stele pt ca "plot ul" a fost extrem de plictisitor. | Books | RO | 2 | |
39 | O carte despre redescoperirea sinelui. Nu este o carte pretentioasa. Dan Lungu este un autor roman foarte bun, dintre putinii pe care ii avem. M-a captivat, si mi-a placut abordarea asta din punct de vedere religios a vietii. Foarte interesant. | Books | RO | 4 | |
40 | ,,Numai Sân Spiridon avea greață" - și eu, Spiridoane, și eu. | Books | RO | 1 | |
41 | Nu m-am putut concentra, mult prea multe epitete și un stil omniscient ciudat: Sebastian scrie omniscient despre adolescența unei fete cu care nu m-am putut identifica. Nu cred că există femeie care să fi stat să își analizeze atât de amănunțit procesul de maturizare în stilul în care o face autorul. | Books | RO | 1 | |
42 | Aceasta grupare foarte frumoasa de eseuri este un ghid extraordinar pentru cei mai tineri .Pentru cei cu experienta de viata, este o aducere aminte ca nu suntem singuri. Toti am facut greseli, am simtit intens lucruri, am trecut prin situatii care ne-au schimbat cateodata mersul si viziunea vietii.Primele doua eseuri sunt preferatele mele. Irina a reusit sa puna in propozitii sentimente si trairi pe care le am si le aveam de ani de zile. Dar in paginile acelea scurte au prins contur. Este ca si cum cineva iti citeste in suflet. | Books | RO | 4 | |
43 | Geniala, povestiri scurte despre dinamici de familie, relatii rupte sau distanțate, viata de adult cu job, încătușat in cotidian. Mi-a plăcut foarte mult realismul de care dau dovada povestirile. Nu mai zic de talentul cu care autoarea povesteste întâmplările, firul narativ e foarte cursiv, schimbul de replici verosimil si presarat mereu cu ironii. Recomand!! | Books | RO | 5 | |
44 | Ideile sunt foarte bune, citate frumoase, doar ca am avut senzatia ca am citit rezumate ft scurte a mai multor carti.Povestile de viata sunt interesante, unele parca le-am mai citit undeva (si nu in volumele "Fluturi"). Plus, m-am simtit de parca mi se impune parerea autoarei despre anumite lucruri. | Books | RO | 2 | |
45 | În seara de dinaintea zborului cu avionul am început cartea lui Alex Olteanu. Mi-a părut rău, fiindcă aș fi putut să vă spun că am citit-o în întregime pe durata zborului și a așteptării din aeroport datorate întârzierii avionului. Cap la cap, cam 5h de lectură, în care n-am văzut timpul cum trece într-o producție contemporană, actuală, de care ești sigur că se poate întâmpla colegului amicului tău.Am așteptat câteva luni să citesc această carte și aș vrea să spun că așteptarea a meritat, dar vă spun că ar fi meritat și mai mult dacă o citeam de când am auzit de ea. Nu faceți ca mine, citiți-o mai repede. | Books | RO | 5 | |
46 | Recenzie – “Dumbrava Minunată” de Mihail SadoveanuEste o carte scrisă de Mihail Sadoveanu. Povestea se axează pe aventurile unei fetițe în drum spre casa bunicilor.Autorul îi atrage pe cititori prin stilul simplu care poate să fie înțeles cu ușurință de toată lumea. Lumea creată de scriitor poate să fie considerată versiunea românească a romanului fantastic “Alice în Țara Minunilor” de Lewis Carroll și a primei cărți “Povești din Pădurea Magică” din seria “Povești Legendare” de K. M. Jenkins.Cititorii vor găsi magie în fiecare pagină a cărții și vor învăța că aceasta este peste tot. Trebuie doar să creadă în ea din adâncul sufletului și li se va arăta atunci când se așteaptă mai puțin. Prin această carte, Mihail Sadoveanu le aduce aminte cititorilor de copilărie și le va stârni imaginația. Vor călători alături de Lizuca și prietenul ei loial și curajos, Patrocle printr-o lume fermecată în care natura le vorbește și se vor întâlni cu personaje îndrăgite din folclorul românesc cum este Sfânta Miercuri de exemplu.Sînziana Popescu este unul din scriitorii moderni care continuă misiunea lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu și mulți alți scriitori români de a introduce viitoarelor generații cunoștințe despre minunatul folclor românesc prin seria “Andilandi”.Recomand această carte cititorilor 7+.Review for „The Magic Grove” by Mihail SadoveanuIt’s a book written by Mihail Sadoveanu. The story focuses on a little girl’s adventures along the way to her grandparents’ house.The author attracts the readers with the simple style that can be easily understood by everyone. The world created by the writer can be considered the Romanian version of Lewis Carroll’s “Alice in Wonderland” and the first book “Tales of Ferrês” from the „Legendary Tales” series by K. M. Jenkins.The readers will find magic in every page of the book and they will learn that it’s everywhere. They just have to believe in it from the bottom of their hearts and it will show itself when they least expect it. Through this book, Mihail Sadoveanu reminds the readers about childhood and it will capture their imagination. They will jouney with Lizuca and her loyal and courageous friend, Patrocle through an enchanting world, where nature talks to them and they will meet beloved characters of the Romanian Folklore like Saint Wednesday for example.Sînziana Popescu is one of the modern writers, who continues Mihai Eminescu’s, Mihail Sadoveanu’s and many other Romanian writers’ mission to introduce the knowledge about the wonderful Romanian Folklore to the future generations through her book series “Andilandi”.I recommend this book to readers 7+. | Books | RO | 5 | |
47 | Mi-a plăcut mult această carte, m-a intrigat și mi-a dat mult de gândit. Îmi place mult cum autorul face o analiză asupra evoluției psihicului personajului principal. Stilul lui Rebreanu m-a cucerit definitiv.Recomand! | Books | RO | 5 | |
48 | O colecție de articole publicate de autor de unde și o natura inomogenă a cărții. Abordează problematica denaturării educări copilului din perspectiva creștină în lumea modernă aflată sub imperiul (promovării) parentingului ”după facebook”. | Books | RO | 2 | |
49 | Banala, neverosimila... | Books | RO | 2 | |
50 | Precum spune si Tudor Chirila la inceput: prea multe cuvinte fara masura. Parca ma asteptam la mai mult..., dar au fost si unele parti frumoase. | Books | RO | 2 | |
51 | 2.5Dincolo de umorul negru (foarte reușit) e multă tristețe. O mamă egoistă și histrionică, dar a cărei devianță nu e o cauză convingătoare pentru alegerea fiicei. Deși mi-a plăcut stilistic, construcția mi se pare dezlânată și ideea de bază neplauzibilă. | Books | RO | 2 | |
52 | Spicuiri din recenzia finala care se gasestepe blogul meu...Bineînţeles, nu te-ai aştepta ca un istoric să îţi spună într-o carte de istorie care este succesiunea reală la tronul României, ci mai degrabă poveşti cu Prinţul Charles, Camilla Parker Bowles şi fiul mai mic descălecând în Transilvania şi întemeindu-şi voievodatele precum, altădată, Glad, Menumorut şi Gelu. Nu, cartea nu susţine monarhia, pentru că ne arată cât este de nepotrivită ca succesoare a republicii şi pentru că nu are prea mare rost să faci asta schiţând subiectiv portretul celor patru regi (şi o regină a României). Dacă un student ar fi venit la examen cu un astel de eseu, nu cred că ar fi trecut de nota 3, mai ales că se mai îngroapă şi în „inexactităţi“ privind perioada interbelică pentru a o scoate cu „faţa curată“ deşi noi ştim (din alte cărţi – vezi Bogdan Murgescu) că autorul ştie şi povestea mai apropiată de realitate şi de performantele efective ale perioadei dintre războaie... | Books | RO | 1 | |
53 | Dacă ai citit Dawkins, Edward Wilson & Harari vei avea sentimentul că si citit un piure prost al ideilor lor. Mai e o senzatie de profunzime pe care incearca sa o dea autorul cartii dar nu tare reuseste. Poti sari linistit cartea asta dar citeste-i pe cei de mai sus. | Books | RO | 2 | |
54 | Ce sentiment frumos să redescoperi magia cărților copilăriei. Prin vocea naratorului am călătorit, din nou, în ținuturile înghețate, în farmecul acelui alb nesfârșit.. 💙O lectură obligatorie pt toată lumea, de citit măcar o dată în viață.Eu am recitit-o pt a 2a oară și știu sigur că nu va fi ultima... | Books | RO | 5 | |
55 | Godină nu e scriitor și nu e nici măcar amuzant. La întîmplările lui din trafic spuse cu ”amuzament” nu pot rîde decît tractoriștii sau cîțiva colegi de-ai lui. Amuzant e doar că nu-și dă seama. Nu e o carte, e profilul unui polițist cu ambiții de scriitor.Există un motiv pentru care unii n-ar trebui să continue cu scrisul cărților, mai ales atunci cînd nu stăpînesc limba română. Nu degeaba Godină nu a trecut un examen de gramatică. Acela ar fi trebuit să fie un semnal de alarmă și să se pună cu burta pe carte. Ei bine, chiar și așa, nu e o rușine. Rușine e că editura nu i-a corectat exprimări de genul: ”se vedea pe el că”, ”cine spune că la o fată nu contează cum arată”, ca mai jos să aibă aroganța să spună însuși polițistul Godină că vrea să se întîlnească cu fete care ”nu batjocoresc limba română”. Ei bine, mai întîi trebuie să știe el foarte bine gramatica, pe urmă să emită pretenții.Polițistul Godină, cînd e îndrăgostit, mai face și versuri. Execrabile.E înduioșător că nici măcar nu-și dă seama cît este e penibil.Godină are pretenția ca, prin cartea lui, să schimbe părerea despre polițiști. El este cel care ”se pișă contra vîntului”, e ghimpele din coastă, e eroul.Pentru mama, tata, foste iubite și cîțiva prieteni, poate apariția acestei cărți este o reușită, pentru noi, ceilalți, e maculatură. De fapt, așa am și găsit cartea asta, într-un teanc de maculatură. Cu sau fără Godină, poliția e așa cum e. Mai trebuie să treacă încă 20 de ani și alți 20 de polițiști de la rutieră să vorbească despre defectele sistemului și, mai important, să nu le accepte.Dar Godină va fi mereu primul menționat. | Books | RO | 2 | |
56 | N-am nici o idee de ce dar am iubit cartea asta si am citit'o de cel putin 3 ori, de fiecare data intr'o singura citire. Poate speram ca data viitoare cand o citesc mai apare un capitol sa stiu si eu cum se termina defapt. | Books | RO | 5 | |
57 | O trilogie drăguță, o poveste de dragoste adolescentină care m-a făcut puțin curioasă să o citesc, mai ales la cât de bine cotată și lăudată a fost, doar că pe mine m-au plictisit " silueta familiară a lui Drako ", faptul că se holbează prea mult la buzele lui și hanoracele lui Drako, iar cireașa de pe tort este datul ochilor peste cap, am inceput să fac și eu același lucru de fiecare dată când citeam asta 😂. Cred că dacă nu ar fi fost menționate lucrurile acestea în fiecare volum, cărțile ar fi avut maxim 250 de pagini. Volumul 3 însă, m-a captivat cel mai mult și m-a ținut puțin în suspans, curioasă să aflu deznodământul poveștii. | Books | RO | 4 | |
58 | O carte foarte usor de citit, in stilul clasic al lui Lucian Boia. La fel de clasic pentru autor, schimba felul in care privim Romania si poporul roman. Roman inseamna vorbitor de limba romana, nascut din parinti romani si de religie ortodoxa. Restul sunt priviti cu reticenta si primesc stigmatul de "ceilalti". Oricat de patrioti am fi, nu putem nega rolul important avut de celelalte natii care au locuit pe teritoriul Romaniei in modernizarea tarii, mai ales in secolul al XIX-lea. Din pacate, meritele lor sunt prea putin cunoscute si recunoscute. | Books | RO | 4 | |
59 | Cred ca e musai sa citesti cartea cu arborele genealogic al personajelor in fata - am citit-o dupa "Dimineata pierduta" si "Provizorat", dar uitasem mare parte din personaje. De altfel, cred ca s-ar citi si mai repede daca ai sti cate ceva din istoria recenta. Se vorbeste mult de contextul politic, evenimente de dupa revolutie si oameni politici care au influentat societatea romaneasca.Altfel, cartea continua sa dezvaluie trairile interioare ale Letitiei, si se simte diferenta dintre tanara Letitie pe care o gasesti in "Provizorat" si mai varstanica Letitie, cea din "Fontana di Trevi". Raportul catre lume se schimba, chiar si actiunea incetineste in romanul asta, si e in concordanta cu personajul. | Books | RO | 4 | |
60 | Nu mi-a placut de nici o culoare. Absolut toate gandurile lui Negrisor m-au obosit si m-au plictisit mai mult decat as putea exprima in cuvinte. Desi avea potentialul de a deveni ceva interesant, "Femeia de ciocolata" s-a dovedit a fi o imensa dezamagire. | Books | RO | 1 | |
61 | Carte de evitat la 19 ani.Aici contează lucrul ăsta. Cu mintea de atunci, citind cartea asta, fără a parcurge literatura despre forța perfidă a extremismelor, aș fi văzut în domnu Nae un intelectual neînțeles, o voce singulară, captivantă, impresionantă, cu puține și secundare derapaje totalitare. Aș fi terminat-o oftând un pic pentru un asemenea colos cultural ce marcase cariera multor intelectuali ai vremii, cochetase cu politica, și pregătise mințile destul de relaxate și certe ale membrilor Gărzii de Fier, înțelegându-i empatic greșelile ideologice.Din fericire nu am 19 ani. Nae Ionescu e perfid, mincinos, scăpătat. cu o situație financiară la limita legalului, convertind aderenți de pe băncile facultății cu citate și pagini luate de la alții. Nu toți cad în mrejele lui. Oamenii trecuți prin ciurul mizeriei politice, cum ar fi Carol al II-lea, sunt rechini prea experimentați pentru a gusta ademenirile ”profesorului” și îl vor lovi atunci când vor considera necesar.Iar aici, din această dedublare mentală personală pe care sunt obligat să o parcurg, văd esența greșelii unui asemenea mic studiu: te îmbie să crezi că poate omul era bun, că poate cei orbiți de el vedeau un sâmbure de adevăr în puterea ideilor lui.De fapt, asta e o ceață ademenitoare, ușor de înlăturat la o simplă parcurgere biografică a studiului. Majoritatea sunt un melanj de cărți hagiografice unde adevărul însăși e relativizat, scoase de către edituri postdecembriste obscure cu simpatii legionare declarate, dublate de memorii cu și despre Nae Ionescu-intelectualul perfect - apărute în anii 30. Poate doar Sebastian face excepție. Lipsesc, paradoxal? orice critici evidente. Închise sunt lucrările lui Zigu Ornea – Anii 30, Extrema Dreaptă .., Francisco Veiga – Mistica ultranaționalismului, sau Armin Heinen și cartea sa despre Legiune, toate demontând puseurile reale ale lui Nae Ionescu. O trimitere cât de mică ar fi luminat un pic cititorul.Cartea are o tentă de lectură de buzunar. Îi înțeleg sensul ușuratic și momentele de a descifra un intelectual bucureștean de anii 1920-30. Ce nu înțeleg e nevoia de a plasa pe plan secund efectul reptilian al spuselor lui Nae Ionescu ce curg deseori din zona răului, dar și ignorarea influenței gigantice pe care acesta a avut-o asupra fundamentelor teoretice ale extremei drepte românești.O carte cu mult sub altele scrise de autoare. | Books | RO | 2 | |
62 | Acum ceva vreme un prieten îi spunea unui istoric despre faptul că va avea succes la public când ar scrie o carte de genul ”Viața lui Corneliu Zelea Codreanu”. Nu a făcut-o, dar a apărut una acum scrisă de Tatiana Niculescu (-ex Bran).”Mistica rugăciunii și a revolverului” este o carte corectă, scrisă neutru, la rece, fără a amesteca în biografie nici filosemitismul declarat al autoarei, nici antisemitismul adepților dreptei de acum, ascunși pe internet sau prin cine știe ce partide.Sunt analizate premisele ascensiunii extremismului de dreapta din România interbelică, plecând de la AC Cuza și Nicolae Iorga, felul în care a evoluat Zelea Codreanu, misticismul său și organizarea Gărzii de Fier, aproape ireproșabilă (nici nu a fost de mirare că a stârnit atâta interes).De ce ai citi așa ceva? Pentru că trebuie să pleci de la asemenea cărți pentru a înțelege greșelile trecutului. | Books | RO | 4 | |
63 | O carte simplistă și, cred eu, slabă din mai multe motive:Este plină de generalizări a unor opinii a câtorva oameni, opinii care sunt extrapolate la întreaga populație a României (ironic populație despre care nici domnul Boia nu crede ca poate fi definită) și apoi numite „mituri”. Chiar domnul Boia critica dur exercițiul de analiză psihologică a unei întregi populații așa cum a fost încercat de alți istorici. Îmi este greu să înțeleg cum nu și-a văzut autorul propriile capitolele în care încearcă un același exercițiu, doar cu un rezultat diferit.Cartea pretinde a descifra mituri din conștiința românească însă nu cred că s-a apropiat foarte mult de a realiza acest țel. Multe din așa-zisele mituri sunt niște opinii ale unor indivizi, nicidecum aparținând „conștiinței românești”, sau dacă ar fi, nu este explicat sau justificat în paginile acestei cărți. Mai mult de atât, domnul Boia pare a numi „mit” tot ce ține de trecutul țării: minciunile ceaușiste? mit, granițele țării? mit, ideile politic conservatoare? mit, ideile politic progresiste? mit și ele. Nimic ce nu atinge standardul de pur obiectiv, empiric devine mit (și nimic nu atinge acest standard, cu atât mai puțin această carte). În citirea acestei cărți trebuie să te ții bine de dicționar pentru că e imposibil asftel să nu fii indus în eroare de felul în care cuvântul mit este folosit de autor.Alte „mituri”, adică idei susținute de oameni ce azi nu mai sunt, sunt exagerate și distorsionate, acest lucru este evidențiat de cuvântul „ideologie” precum și adjectivul „ideologic” pe care domnul Boia îl aplică fără justificare oricărui act sau idee ce nu corespunde cu înțelegerea sa a trecutului. Spun asta ca observație obiectivă nu ca vreo judecată de valoare (Cred că în prima jumătate a cărții nu este pagină fără acest cuvânt). Aș zice chiar că în mod ironic a contribuit la crearea de noi mituri, cu binecuvântarea unei perspective moderne. Miturile preferate de autor fiind doar de altă înclinație „ideologică”.În judecata mea singurele mituri reale pe care le discută sunt acele câteva mituri aproape universale, ce pot fi întalnite la orice grup distinct îndeajuns de mare. Domnul Boia admite asta când scrie despre cele patru mari mituri astfel sumarizate de Raoul Girardet: mitul salvatorului, mitul conspirației, mitul unității și mitul epocii de aur. Pentru autor nu a fost important să arate ce ar fi specific românesc în aceste mituri, ci s-a mulțumit să scrie cum că „la români aceste mituri sunt chiar exagerate” (parafrazare). Dacă întreaga carte are ca premisă dorința de a „expune” miturile din conștiința românească, și autorul nici nu încearcă a explica ce ar fi specific românesc în aceste mituri, nu văd de unde i se atribuie cu atâta ușurință titlul de „distrugătorul de mituri” domnului Boia.Dimpotrivă, pe paginile cărții reiese părtinirea politcă a autorului care vorbește de „iluzoriile valori autohtone” de „alinierea cu occidentul nu doar în prosperitate economică ci și în valori și cultură” de nevoia de a „a nu ne uita în trecut pentru a schimba prezentul” ș.a.m.d. Aceste idei sunt nejustificate în carte și formează fundația criticii sale a ideilor trecute, nu mituri, care stau în contradicție cu acestea. Astfel ca și concluzie a cărții aflăm că cele patru mituri de mai sus nu sunt nicidecum spulberate ci doar capătă un alt conținut in viziunea domnului Boia: salvatorul este uniunea europeană și integrarea agresivă. Conspirația este autohtonul ce ține românia în trecut, conspirație la care contribuie toți istoricii și politicienii criticați de el (pe bună dreptate în multe cazuri, dar nu a unor mituri ci a unor oameni). Epoca de aur pare a fi cea când românii nu erau conștienți că sunt români. Iar mitul unității pare a fi mutat de la unitatea fizică, culturală a țării ironizată de autor la unitatea conștiinței românești, ca și cum asta ar fi singulară sau uniformă.Pe lângă toate acestea cred că e greu să vezi ce anume din carte este o observație într-adevăr bună și de folos față de ce este doar o opinie, o exagerare, o speculație sau o ironie deplasată menită să înlocuiască nevoia de argumentație.În fine, doresc să citesc în continuare „Istoria, adevărul şi miturile” de Ioan-Aurel Pop pentru a afla și critica nu doar de metodă dar și a istoriei descrise de Lucian Boia în această carte. Nu poți decât a fi sceptic în privința relatării istorice din această carte având în vedere observațiile de mai sus. | Books | RO | 2 | |
64 | Înainte sa citesc “Fluturi” auzisem foarte multe păreri împărțite, din care majoritatea negative, dar amvrut sa ii dau o șansa. Mie personal mi-a plăcut primul volum și am zis sa le citesc și pe următoarele doua. Mulți oameni spun ca Irina, personajul principal, e doar o fata răsfățata și nemulțumita, dar mie mi se pare ca toată povestea încearcă de fapt sa arate diferența dintre aparenta și esența. Poate ca viața unora pare perfecta și nu ți-ai imagina ca ar putea sa fie nefericiți, ca doar ce sa iti lipsească atunci când ești bogat și îți permiți orice? “Fluturi” vrea sa arate cum fiecare om are anumite lipsuri, însă acestea nu trebuie sa fie mereu materiale, lucru care însă nu poate fi perceput de către mulți.Pe lângă imaginea asta a unui anumit tip de oameni din societate, cartea asta arată și problemele din viețile oamenilor și chiar dacă mulți nu vor sa creadă, cred ca fiecare are astfel de drame doar ca la o scala mai mica.La un moment dat toate problemele dintre Irina, Robert și Matei au ajuns sa fie un fel de cerc vicios din care niciunul nu putea iesi. Poate ca asta e ceea ce i-a plictisit pe mulți cititori, considerând totul mai mult ca o telenovela. Dar cred ca dacă am putea sa privim viața noastra din afara, dacă am citi povestea vieții nostre ne-am da seama ca și noi avem cercuri vicioase și facem anumite decizii greșite.“Fluturi” e o poveste care reprezinta realitatea multora și cred ca fiecare are ceva de învățat din ea. | Books | RO | 4 | |
65 | Doamne ferește-măIlustrațiile o fost faineDa doamne ferește-mă | Books | RO | 1 | |
66 | Fără cuvinte ❤️ | Books | RO | 5 | |
67 | 3,5dar asta doar pentru că simt că Ana poate să ofere mai mult prin poezie. aștept proiectele viitoare :) | Books | RO | 4 | |
68 | Simt | Books | RO | 5 | |
69 | Politicienii și intriga merg ca untul pe pâine. Caragiale îmbină tragicul și comicul cu o ușurință care trezește invidie în sufletul cititorului (cel puțin al meu). | Books | RO | 5 | |
70 | Am început cu această carte seria domnului profesor Dulcan. Pentru că am de gând să citesc tot ce a scris. Stilul său atât de facil de a ne dezvălui o lume aparent complicată ne face să ne punem întrebări și ne ajută să ne (re)descoperim. Când pătrundem în lumea din carte, nu ne mai simțim singuri pe lungul drum spre autocunoaștere. | Books | RO | 4 | |
71 | Am făcut un binge reading la seria Hazard, așa cum am făcut și la Malakai, de altfel.Hazard este o lectură plăcută de duminică, una ce nu s-a terminat prea frumos. Deși finalul are sens, căci știm prea bine că astfel de diferențe nu depășesc orice prag în realitate. Doar că totuși nu aș putea să spun că mi-a plăcut. M-a lăsat cu un gol în suflet pe care nu l-am prevâzut.Eva a fost o răsfățată, așa cum a spus și ea de atâtea ori, și m-a enervat groaznic cu atâtea plansete manipulative care îl răneau de fiecare dată pe Hazard mai mult decât ar fi trebuit. Povestea lor de deagoste nu a fost cea mai frumoasă, a constat mai mult în certuri și promisiuni deșarte pe care niciunul nu le-a respectat. Aș fi vrut să citesc mai mult despre perioada verii, ca un flash back, sau despre relația lui cu tatăl său despre care știm că toți îl urau, dar nu am fost martori la nicio scenă cu el.A stephanie nu e o autoare rea, chiar deloc, mi se pare doar prea grăbită. Ar fi putut să ne explice mai mult de ce s-au îndrăgostit, în schimb ea a consumat pagini să ne repete de ce nu pot fi împreună.Dar chiar și așa, e greu să ajungi să îndrăgești niște personaje, iar la final să nu rămână împreună.Hazard este o lectură destul de bună care mi-a furat un val de lacrimi. 😁 | Books | RO | 4 | |
72 | Păi, hai că o să încep.Adela, Adela, Adela, draga mea Adela, oare cum și când am început eu să te citesc? Cu câte săptămâni, luni în urmă? Din ce întâmplare te-am găsit eu pe rafturile bibliotecii? Am încercat, chiar am încercat să o termin, deoarece e foarte rar atunci când eu nu termin o carte. Oare cât mi-a luat mie să terminRoșu și negru, însă am finisato. Pe Adela am luato și la școala, cu sepranța că plictiseala de la ore mă va ajuta, însă spre surpriza mea și lecția de matematică a devenit mai interesantă. Chiar nu pot spune ce anume nu mi-a plăcut, însă cred că i-am acordat îndeajuns timp(adică am citit mai mult de jumate).Acum vreau să-mi iau la revedere și cu părere de rău, cu șanse mici că ne vom mai întâlni în viitor. | Books | RO | 1 | |
73 | "mirosul tu e mereu cald si am înțelesn-aș mai ezita delocaș cobori din toate autobuzele din care te priveampe ascunssi aș traversa fiecare stradă pe care umblam paralel ca sã te văd." | Books | RO | 4 | |
74 | Povestioare mai mult sau mai putin imaginare. Amestecul de intamplari si cuvinte te fac sa zambesti, sa razi, sa plangi... sa simti. O carte frumoasa. | Books | RO | 4 | |
75 | N am reușit sa o termin. O incalceala semi amuzanta și totodată teribil de plictisitoare. | Books | RO | 2 | |
76 | Imi place tragicul urcat pe un piedestal, la un pas de divin, din acest roman de dragoste. Toate intamplarile se manifesta la superlativ absolut. Fiecare emotie exercitata de personaje este o hiperbola. Si coincidenta din aceasta carte, felul in care mana destinului ii conduce astfel incat nici in cel mai suprarealist vis nu m-as fi lasat purtat atat de inert de fatalism. Sfarsitul, ce pot spune despre sfarsit. Drama teribila a sfarsitului este demna de marile opere shakespeariene. Deliciul acestui sfarsit este dat de inevitabilul deznodamant usor de dedus, insa greu de luat in considerare. | Books | RO | 4 | |
77 | Am început să citesc cartea după ce am tot auzit cât de frumoasă și minunată e. Acum, după terminarea primului volum, îmi vine să îmi arunc telefonul pe geam.Minunata "divă" numită Irina, personajul principal, după toate descrierile pe care le oferă cititorului despre caracterul ei "minunat" și despre frumusețea ei unică, rezultă a fi doar un copil râzgâiat, lipsit de coerență, iar limbajul folosit de ea, mai potrivit străzii, decât unei persoane pline de eleganță, așa cum tot e descrisă, îmi dă dureri de cap.Ba e o fată modestă, ba e "idolul găștii"; ba are o situație materială modestă și îl acuză pe Matei că nu are lipsuri financiare și nu știe cum e realitatea, ba afli că ea locuia într-un apartament cu 3 camere, mai avea și o proprietate nu știu unde, mai avea și prin Germania ceva.Multe informații din carte se contrazic, iar autoarea trece de la un eveniment la altul fără niciun sens și de la o stare la alta fără niciun motiv.Mie cartea îmi seamănă tare mult cu o telenovelă. Matei și Robert, prinții pe cai albi, iar Irina, eroina ce se luptă contra lumii și nedreptăților, dar în același timp se comportă ca un om instabil psihic.Nu știu dacă să râd sau să plâng de faptul că e considerată așa o carte minunată.Dacă știam că voi citi o telenovelă așa haotică și de prost gust, mă uitam pe Acasă Tv. | Books | RO | 1 | |
78 | Este o serie de carți destul de puerilă și destul de stângaci scrisă. Probabil dacă aveam 13 ani și nu aș fi avut în spate mai multe cărți citite, poate mi-ar fi plăcut, dar are multe scăpări, repetări de fraze doar pentru a se umple spațiul și cam atât. Deși nu au făcut prea multe cele două personaje protagoniste ale seriei, nu au intrat în detalii mai mature, Joanna și Drako pare că se cunosc de mult, deși a fost totul fugitiv. Am citit cărțile dar pare ca au fost scrise la ”repezeală”. Nu au avut punct culminant deloc. Doar petreceri și cam atât, în rest nu sunt puse în diferite ipostaze cele doua personaje. Prea puțin pentru o serie de trei cărți. | Books | RO | 1 | |
79 | Prima carte din literatura romana contemporana pe care am citit-o dupa foarte mult timp si ma bucur ca am inceput cu ea. Stiam vag ca este vorba despre masculinitate toxica in aceasta carte si m-a luat complet prin surprindere cnad proza atat de simpla si clara m-a facut (sau mai bine zis m-a fortat) sa ma gandesc retrospectiv la propriile relatii, la priteniile pe care le-am avut si nu le mai am, la felul in care oemenii tineretii mele m-au influentat. Claritatea acestui roman este uneori sfasietoare atunci cand diseca sentimente si trairi fara rusine, desi unele din faptele personajului nu sunt demne de mandrie. Nu de multe ori m-a facut pe mine sa las cartea din mana, sa ma uit in gol si sa ma gandesc ca "aha, deci asta e ceea ce am simtit de fapt."Vulnerabilitatea si sensibilitatea personajului Dósa prind viata parca fara voia lui tocmai prin aceasta adresare directa a sentimentelor si a conflictului intern. Este absolut superb cum descrie trairile prin care trece, cat de contradictorii sunt. Niciun mascul feroce nu vrea sa-si recunoasca partile sensibile, nu? Nu m-am asteptat (desi era logic) sa fie dezbatuta conflictul dintre romani si maghiari inca prezent in Romania, poate pentru ca nu vad ca este adresat aproape deloc in realitatea in care ma invart. Atti este un personaj superb, care desi este tiparul masculinitatii toxice, nu poate sa nu-ti fie mila de el. Tipul personajului care isi accepta soarta cu nervi si frustrare pentru ca stie ca nu are nicio sansa sa evadeze spre o lume mai buna.Este excelent scrisa aceasta carte. Prima propozitie de inceput este memorabila, iar firul narativ este logic legat si usor de urmarit chiar daca nu e scris cronologic. Nu am sa uit multa vreme scena de revelion, in care personajul Dósa se vede dupa mult timp cu fostii prieteni. Este sfasietoare tocmai prin simplitatea limbajului folosit la descrierea dezamagirii traite.Ce titlu! Ce titlu! E motivul principal pentru care eu am citit cartea, pe langa faptul ca am fost recomandata de Ramona Boldizsar. | Books | RO | 4 | |
80 | Mi-a plăcut mult volumul ”Soldații” al lui Adrian Schiop, despre care am scris că a fost unul dintre cele mai bune romane românești ale anului 2013. Nu pot spune același lucru despre acest roman care nu vine cu aproape nimic nou, continuând tema erotică a primului, dar neavând un protagonist ofertant și neieșind din zona din spatele blocurilor gri (care poate părea interesantă o dată, dar parcă nu mai are farmec repetată...)Mult sex, excesivă utilizare a cuvintelor licențioase, o poveste de pseudo-iubire (nici nu am știut cum să-i spun, pentru că nu e nici aventură de-o noapte, nici relație pe termen lung), relatarea vieții din cartierele gri ale Bucureștiului, o relație cu un polițist absolut banal. Dacă ar fi ceva care să ofere o oarecare prospețime, ar fi acel capitol în care pandemia a venit peste România și naratorul se mută la țară, undeva lângă Sibiu (foarte bun pasajul cu diferențele între locuitorii zonei Sibiului și cei ai zonei Făgărașului), și vedem un crâmpei din România reală din timpul coronavirusului. Totuși, prea puțin, mă așteptam la un nou roman plin de forță. | Books | RO | 2 | |
81 | O carte emoționantă,lejeră care te ajută să îți atingi obiectivul de pe goodreads. | Books | RO | 4 | |
82 | Simona Goșu a scris un roman valoros, supus unui singur și mare risc – acela de a nu fi judecat superficial de câtre cititor, prin prisma antipatiei pe care Stela o poate provoca dacă nu este privită cu puțină înțelegere.Am terminat de citit romanul Simonei fără a sublinia nimic. Nu am niciun citat miraculos și plin de înțelepciune cu care să încep această recenzie, ci doar o nevoie aproape violentă de a face curat prin casă și prin lucruri, în speranța că, la final, voi realiza că mi-am ordonat de fapt propria viață.Autoarea reușește să scrie un roman care vorbește. Vorbește și are vocea Stelei, personajul principal – o femeie trecută cu puțin de 50 de ani, plină de păreri pe care nu pierde nicio ocazie să și le expună. Stela este o fostă contabilă, în prezent menajeră, pe care o însoțim pe parcursul romanului, de luni până vineri, în diferite case în care se ocupă de menaj. Acesta este pretextul perfect pentru ca autoarea să intre în diferite familii, prezentând diferite momente de tensiune, aparent necomplicate, dar care formează un portret limpede al societății românești contemporane.https://asasunt.eu/stela-simona-gosu/ | Books | RO | 4 | |
83 | Cât am iubit și cât iubesc cartea asta <3Am trăit alături de Diana Slavu rând cu rând, pagină cu pagină și pur și simplu nu puteam s-o las din mână. Atât de profundă și de bine construită. | Books | RO | 5 | |
84 | Cum au spus si cei dinainte, ideea de a arata lumii un univers putin cunoscut si psihologia oamenilor din spatele acestuia este una interesanta, desi mi-ar fi placut sa fie ceva mai profund si totodata cred ca paragrafele in care explicam vacantele in Miami puteau fi excluse lejer, neavand nicio relevanta. Pentru mine vibeul dinaintea cartii a fost mult mai puternic decat cartea in sine pe care o pot explica unui amic la o bere in 2 minute. | Books | RO | 2 | |
85 | Pentru mine a fost interesanta recitirea ca adult, intr-o nota mai critica fata de citirea din liceu. Da, am simiti pe tot cuprinsul romanului ruptura si pauzele, subiectele care urmau sa fie dezvoltate, anuntate ca un preview ." Buna Lina" nu mi s-a mai parut asa de buna. Toata viata ( pana acum) am trait cu impresia ca Lina era o fraiera, insa acum, din perspectiva adulta,cred ca putea gasi si alte modalitati de a gestiona relatia cu Sia, indiferent cat de dificila era Sia.Paralelislmul dintre Rim-Maxentiu si Sia-MikaLe; avem doua situatii identince in roman: Rim si felul in care isi savureaza boala inchipuita si o analizeaza, reluata apoi si dusa la perfectie in Maxentiu; la fel, soarta fetei ratacite, Sia si MikaLe, luate sub obladuire in case mai mari., dar ratandu-se cu totul aceasta " obladuire".Obsesia autoarei cu fecioria si incapacitatea personajelor de a vedea dincolo de asta.Nu mi se pare ca vreunul din personaje evolueaza, ci mai degraba converge catre destinul predestinat. Sia si MikaLe sunt pierdute de la inceput pana la final, Elena Draganescu, sub spoiala respectabilitatii se afala aceeasi frivolitate si ii va da curs in final, Ada si Lica, parvenitii par excelence, "buna Lina" care n-a fost buna nicioadata, Rim, superificial pana la capat, gemenii Hallipa, ca un monstru cu doua capete, se confunda unul cu altul ( parca si exista in roman o referire la faptul ca la nastere au fost gemeni siamezi), Maxentiu are parte de sfaristul cel mai bun pe care il poate spera: moare la sanatoriu, in lumea din capul lui, onorabil chiar, fara a avea ocazia de a devenit ridicolul societatii din care face parte. | Books | RO | 4 | |
86 | Mult mai bun decât primul volum. Mi a plăcut ca s a axat pe partea de dezvoltare personala a personajului si pe povestea de dragoste a celor doi facandu-ma sa le inteleg mai bine alegerile lor cat si pe ei. | Books | RO | 4 | |
87 | Subiectul extrem de interesant, dar scriitura este cam amatoare (in cel mai bun caz). Am vazut review-ul astahttps://www.goodreads.com/review/show...si descrie feelingul meu. Ma intreb cum ar arata ceva de genul asta scris de Robert Caro. | Books | RO | 2 | |
88 | Nu știu de ce dar am amânat atât de mult cartea asta... iar acum, când am pus mâna pe ea...DOAMNE! CE BINE SCRIE ACEST AUTOR!Fără nicio discuție, autorul meu clasic preferat ROMÂN. | Books | RO | 5 | |
89 | O poveste interesantă, construită într-un mod interesant… dar presărată cu truisme. În plus, alt lucru ce nu mi-a plăcut, este stilul sacadat: jurnalul, scrisorile către “Iubita” și gândurile se intersectează într-un mod destul de obositor…Totuși, merită citită – măcar de curiozitate. Consumatorul de suflete nu-i o carte extraordinar de bună, nu e o capodoperă, dar nu e nici groaznică. E o lectură mondenă, să zicem. | Books | RO | 4 | |
90 | Așteptări mari care nu au fost satisfăcute.Nu știu de ce mă așteptam să fie ceva mai amuzantă și cu mai multă substanță, dar m-am înșelat.Interacțiunea cu oamenii a fost întotdeauna foarte dificilă și credeți-mă că lucrând câțiva ani într-un call center știu exact ce zic, dar mai cred că este obligația ta să cauți alt job dacă acesta nu îți place și mai mult, îți face rău.Societatea în care trăim are multe lipsuri, cum are și limbajul autoarei, iar faptul că te cobori la același nivel nu te face mai bun/bună decât citez ,,vaca proastă".Consider că lucrând cu oamenii avem cumva și rolul de a-i educa, cizela, de a le ridica acel văl negru de pe ochi pentru că da, schimbările pornesc de la noi.Cartea pare scrisă de un copil de maxim 14 ani care experimentează primul job și realizează că nu este deloc locul unde ar vrea să își petreacă orele de muncă.Mă bucur totuși că autoarea a descris mai bine activitățile unui librar pentru cei care au impresia că locul este uns cu miere și nu faci altceva decât să citești toate noutățile. | Books | RO | 2 | |
91 | Foarte slab volumul. Cuvinte dezlânate. Nici o logică în exprimare. | Books | RO | 1 | |
92 | Scriitura este absolut fabuloasă, cred că aș citi cu cea mai mare voluptate până și listele de cumpărături ale lui Dan Lungu. Cele 4 stele și toată admirația mea sunt pentru CUM scrie și ce act de plăcere și - pe alocuri - divertisment este să citești așa ceva. Dialogurile sunt la rang de artă, limbajul e fabulos, iar personajele sculptate magistral și urmărite într-o evoluție credibilă și fascinantă.CE scrie, pe de altă parte, este cu totul altă problemă - și aici trebuie să împart discuția în două fire:1. Tema - raportarea omului contemporan la religie și transcendent - este urmărită sublim, cu complexitate și subtilitate, întoarsă pe toate părțile care contează și exprimată din multe puncte de vedere, aproape toate convingătoare. Sunt abordate tangențial și teme conexe, cum ar fi morala, ierarhia axiologică, comunitatea, caritatea, natura umanității etc.2. Subiectul - aici m-am simțit puțin furată la cântar, ca și cum te înscrii la un masaj erotic și te pomenești la o ședință de lecturi biblice. Eu văd ca pe o problemă majoră a multor autori români contemporani imposibilitatea urmăririi unui subiect, a înlănțuirii coerente a unor întâmplări și păstrării unui timeline și a unor perspective care au măcar sens, dacă nu și utilitate.Autorul trece aici de la persoana I la persoana a III-a fără să înțelegi de ce - nu se schimbă perspectiva narativă sau măcar stilul narativ, e doar un glitch pe care nu am reușit să îl înțeleg până în ziua de azi, deși nu pot spune că m-a deranjat în mod particular...Mai apar niște personaje care nu au neapărat legătură cu subiectul, doar cu tema - adică plutesc pe acolo, fără legătură cu nimic, ca într-un film românesc liric. :)Ce m-a deranjat în mod particular e că nu am înțeles - aici e drept că nu e vina autorului, dar nici el n-a mișcat niciun deget să mă ajute - unde dracu' s-a dus fata, de ce a plecat și ce avea șeful de la ziar de se simțea vinovat. E drept că la un moment dat am renunțat să urmăresc firul narativ, că era prea subțire și m-am dedat voluptății scriiturii, limbajului și dialogului.Overall, o carte care putea să fie foarte bună, dar care se pierde pe sine în lupta dintre temă și subiect - ce știu eu din cărțile bune e că îți alegi subiectul să îți sprijine și valideze tema, nu ca una să îți distragă atenția de la cealaltă. Omul nu poate să scrie povestea de focul învățămintelor. Guys, voi scrieți poveștile, că vedem noi ce înțelegem fiecare din ele - these are fucking novels!!!PS: Și editorii sunt de vină, prin descrierile stupide pe care le fac cărților, de te miri cum dracu agrează scriitorii așa ceva. | Books | RO | 4 | |
93 | Un roman bun. | Books | RO | 5 | |
94 | Povestea unui doctorand gay care trăiește în Ferentari și se combină cu fost pușcăriaș țigan. Cartea e cu supt de pulă și futut în cur, așa că nu e pentru pudici conservatori. Deși mă așteptam să fie cumva mai sociologică, firul principal e povestea dintre Adrian (autor și narator) și Alberto, un țigan gras care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în pușcărie și n-are idee cu ce se mănîncă viața de afară. Introspecțiile autorului sunt faine, parcă povestite la bere, astfel încît nu par plicticoase sau pretențioase. Îți arată de ce e greu să fii gay fără să cadă în platitudini stîngiste despre discriminare și alte căcaturi. Dimpotrivă, Schiop spune pe șleau că e foarte sceptic față de stînga intelectuală și progresistă. Mărturisirile sale despre homosexualitate sunt personale și intime, fără balast ideologic. Relația dintre cei doi protagoniști e complicată într-un fel trist, fără posibilitatea unei lumini la capătul tunelului. Finalul cărții și al relației este foarte bun (într-un sens literar), onest și dur. Și da, trist.Obervațiile sociologice sunt prezente și ele, dar fără să lunece în discursuri academice. E păstrat același stil de discuție la bere ori cugetare mahmură. Unele sunt foarte subtile, despre rolurile și regulile de comportament în Ferentari, alteori mai generale, despre societatea românească pe larg. O să dau un exemplu: „România era o țară nivelată de comunism, de cî��iva ani ridicată dintr-o sărăcie lucie, în care clasele încă se mai chinuiau să se nască; în mod cert, era o societate constituită cu bani recenți, constituită din haladiți - dar nimeni, cu excepția interlopilor, nu era dispus să se recunoască în imaginea asta, a parvenitului cu foamea în gît, ahtiat după bani și confirmare socială; ceea ce mă făcea să cred că, psihanalitic vorbind, parvenitismul era unul din secretele cele mai bine păzite ale națiunii și, pornind de aici, unul din motivele pentru care manelele erau urîte atît de intens - fiindcă manelele dădeau pe față secretul ăsta, care rula întreaga societate românească, că e bine să ai bani și merită să mănînci căcat ca să ajungi să-i ai.” | Books | RO | 5 | |
95 | Un singur cuvant pot sa folosesc pentru a descrie cartea Irinei Binder: telenovela. Si nici macar una bunicica.Personajul principal este arhetipul clasic de Mary Sue, perfecta din toate punctele de vedere, pe care toata lumea o iubeste si-o adora. Toti barbatii se indragostesc de ea, iar femeile vor sa fie ca ea.Irina e prinsa intr-un triunghi amoros cu doi "printi" din care vrea sa scape si nu prea. Ea ramane langa ei chiar si dupa ce este inselata, abuzata fizic si emotional, si sechestrata, dupa ce ii sunt distruse toate actele.Limbajul cartii este infantil si plin de greseli gramaticale, personajele sunt bidimensionale si arhetipale, iar toata naratiunea urla a self-insert.Recomand cartea daca aveti nevoie de ceva usor de citit, fara prea mult efort mental, in timp ce stati la plaja. | Books | RO | 2 | |
96 | Un roman minunat!"- Ba tu să mă leși cu ale mele și să mănînci. Tu nu știi cîte am eu, nici cîte gândesc. Ești încă un plod, care ai să cunoști de-acu înainte supărările vieții." | Books | RO | 5 | |
97 | Îmi place cum scrie. Poetic și senzorial, cu accent pe psihologie. Și să nu uităm de ursuleț...„- Viața începe mereu.” | Books | RO | 5 | |
98 | Dacă e să iau în considerare părerile celorlalți cititori, cred că am o problemă serioasă întrucât sunt singura care nu a rezonat deloc cu povestea lui Alekzandre. Dar intenția mea nu e să fac comparații, ci vreau doar să explic motivele pentru care nu mi-a plăcut această carte.1. Prea multă dramă. Cu accent pe PREA multă. Nu mă înțelegeți greșit. Sunt conștientă că poveștile de dragoste presupun certuri și discuții în contradictoriu între doi oameni, însă ce am descoperit în romanul de față a fost o telenovelă demnă de Televisa.2. Personajele. Extrem de nehotărâte și de-a dreptul bipolare. Lipsite de logică și personalitate. Cum poți să spui cuiva că ai sentimente pentru el, iar în secunda următoare să îi arunci în față că ar fi mai bine să plece și să nu te mai caute? Sau să te contrazici în mod constant că vrei, dar, de fapt, nu vrei?3. Oricât am încercat să găsesc un aspect de apreciat la această carte, nu am găsit niciunul. Povestea s-a asemănat cu un joc de ping-pong; un du-te - vino obositor și extrem de toxic pentru protagoniști.Acestea fiind spuse, cred că e evident motivul pentru care nu voi mai citi și cel de-al doilea volum. | Books | RO | 1 | |
99 | Marin Preda este unul dintre scriitorii mei preferați din literatura romană. | Books | RO | 4 | |
100 | Draguta! Din pacate, autorul expune trista realitate. Nesimtirea o putem vedea la orice colt de strada, in autobuz, in trafic, la birou, in parc, la bloc pe casa scarii, la restaurant, la teatru, la plaja, si lista continua. Pentru mine cartea nu a fost amuzanta, poate pentru ca m-am pus in pielea individului prezent in fata nesimtirii, dar m-a impresionat dinamicitatea ei, modul in care sunt legate cursiv evenimentele intre ele. | Books | RO | 4 |
Subsets and Splits
No community queries yet
The top public SQL queries from the community will appear here once available.